Piața de capital din Islanda a crescut în medie cu 4% pe lună mult timp la începutul anilor 2000, dar a fost practic o schemă Ponzi de extindere a creditului învelită în straturi. După falimentul Lehman Brothers în septembrie 2008, din cauza înăsprării bruște a creditului global, cele trei bănci majore din Islanda nu au reușit să obțină noi împrumuturi de la băncile europene, iar jocul demolării zidului estic pentru a compensa zidul vestic s-a încheiat și a intrat rapid în faliment, iar 85% din valoarea de piață a pieței de capital islandeze a revenit la zero într-o săptămână. Doi ani mai târziu, PIB-ul Islandei a scăzut cu peste 50%. Experiența istorică a crizei economice a Islandei este aproximativ următoarea: În primul rând, dacă există un grup mare de oameni care par să aibă IQ scăzut pentru o perioadă de timp, care câștigă mulți bani ușor și cheltuiesc generos, există adesea o puternică expansiune a creditului în spate, plantând semințele pentru un viitor colaps. În al doilea rând, chiar dacă toată lumea poate vedea clar că este o bulă, oamenii din cadrul sistemului vor folosi diverse mijloace complexe pentru a ambala și transfera riscurile, astfel încât momentul în care bula va sparge va veni mai târziu decât se așteaptă majoritatea. Mass-media continuă să ofere speranță naivilor și lacomilor de afară că se vor îmbogăți ușor. În al treilea rând, în momentul în care clădirea este pe punctul de a se prăbuși, metodele artificiale de fraudă ale sistemului financiar vor deveni din ce în ce mai simple și rudimentare. De exemplu, pentru a crește încrederea acționarilor, o bancă din Islanda a folosit un bătrân arab ca platformă și a susținut că bătrânul arab a cumpărat 5% din acțiunile băncii pentru a păcăli mai mulți bani proști din exterior. Dar, de fapt, banca i-a plătit cincizeci de milioane de dolari pentru a folosi numele bătrânului arab. În al patrulea rând, vârful sistemului bancar este strâns legat de politicieni, așa că după izbucnirea crizei, chiar dacă unii directori bancari sunt condamnați și condamnați la câțiva ani de închisoare, aceștia sunt adesea eliberați după câteva luni de închisoare.